Un strop de miere în lumina Soarelui străluceăște precum un bob de chihlimbar ce a străbătut timpurile, păstrând ferecată o poveste de la începutul Lumii.

Pe atunci, Lumina și Căldura Soarelui se adunau împreună cu Seva Pământului în potirele de nectar ale florilor. O ființă mititică cu aripi transparente vizitează florile, le șoptește ceva la ureche și le dăruiește un praf auriu de polen. Înveselite, florile își varsă potirele în desaga vizitatoarei, iar aceasta se întoarce la casa din scorbură. Aici împreună cu suratele ei pregătesc dulceața care le va încălzi zilele friguroase ale iernii. Și lucrurile s-au repetat an după an, secol după secol, ca un fir neintrerupt prin Istorie, până la noi.

Povestea este încă vie…

Doar că astăzi oamenii exploatează albinele în stupi supradimensionați, le studiază în laborator ca pe niște simple insecte și le privesc la microscop mierea și celălalte făuriri.

Astăzi știm că albinele vin la stup cu o cantitate de nectar în gușă. În întunericul dinăuntru, fiecare strop de nectar este prelucrat în comun, trecând de la o albină la alta, în procesul numit trofolaxie, când pierde o parte din apă, se încarcă cu enzime, lactobacilli, bifidobacili, puțin polen, proteine și se transformă încet din nectar în miere.

Fiecare picătură de miere poartă mesajul chimic și vibrațional al comunității stupului.

Spre a-și păstra toate proprietățile, mierea trebuie ținută bine închisă, la întuneric, la o temperatură recomandată de 14ºC – 18ºC. Temperaturile mai mici o fac să cristalizeaze repede, temperaturile mai mari o fac să pierdă aromele și să se închidă la culoare.

Expusă la soare, lumină și căldură distrugem enzimele, uleiurile esențiale și unele dintre vitaminele din compozitia mierii.

http://www.terraapis.ro

Binete din natura!