În medie, polenul poliflor conține proteine 23,7 %, lipide 4,8 %, glucide 27,8 %, apă 7 – 11 %, fibre solubile și insolubile 13 – 14 %. Proteinele se găsesc în polen în proporție mai mare decât în carne, iar mare parte dintre ele sunt sub formă de amino-acizi, care se absorb direct, fără eforturi din partea organismului. Bogăția de aminoacizi întrece în medie de 3 ori oul, brânza și carnea. În compoziția sa intră 22 de aminoacizi, între care toți cei 8 esențiali. Doi dintre cei esențiali, arginina și histidina, nu există în carne, ou și brânză. Numărul reacțiilor chimice (cunoscute) care au loc în organismul uman este de ordinul miilor. Aproape toate acestea sunt mediate de către enzime. Acțiunea lor este esențială pentru că fac posibilă desfașurarea fluentă a unor reacții chimice, la temperaturi și presiuni cu mult mai mici decât s-ar petrece în afara corpului uman. În polen se găsesc circa 100 de enzime, cât și co-enzime și pro-enzime.

Astăzi se știe tot mai mult despre necesitatea consumării de principii antioxidante, spre a preveni îmbătrânirea și îmbolnăvirile, în special cancerele. Unele dintre cele mai apreciate sunt vitaminele A și E, care se găsesc în mari cantități în polen. Dar o mai intensă acțiune antioxidantă o conferă polenului flavonoidele din compoziția sa. Se consideră că unele dintre acestea sunt de 200 de ori mai puternice decât vitamina E. Spre exemplu, comparativ cu alte vegetale cunoscute cu efecte antioxidante, 30 g de polen echivalează cu consumul a 1350 g de broccoli. Flavonoidele, în special kaempferolul, reduc incidența cancerelor (ex. sân, prostată) asociate regimurilor alimentare bogate în grăsimi saturate. Fitosterolii din polen reduc absorbția colesterolului și influențează excreția de săruri biliare, reducând incidența cancerelor rectal și de colon. Totodată mențin echilibrul mecanismelor imune.

Un element deosebit de valoros la polen este conținutul în acizi nucleici. Reprezentat în fapt de celule sexuale vegetale, pregătite să constituie originea unor noi plante, acizii săi nucleici sunt în mare cantitate, tineri, cu structura completă și cu capete ale cromozomilor(telomere) integre. Este știut faptul că la orice vietate, pe parcursul vieții telomerele se alterează, se consumă în cursul divizărilor celulare, iar acest lucru se asociază cu procesul îmbătrânirii. Ei bine, polenul aduce cu sine numeroși telomeri integri și, mai mult, furnizează informație autentică, originară, așa cum există ea în natură, dar de care oamenii se îndepărtează prin stilul de viață actual. Polenul ne reconectează cu natura.

Legat de acest aport de informație originară, implicit de capacitatea polenului de a realiza un reglaj informațional, cât și prin conținutul său de enzime, s-au observat anumite lucruri interesante. În timpul administrării polenului unor pacienți cu boli datorate unor deficite enzimatice congenitale, s-au putut vedea regrese ale simptomelor suferinței lor, altminteri considerate nerecuperabile.

În unele țări din UE, polenul este deja considerat drept aliment sub raport legal, iar legislația română include polenul în categoria produselor animale chiar dacă pare evidentă originea sa vegetală.